ÎMPOVĂRÁT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu o povară; îngreunat. ♦ Fig. Copleșit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. – V. împovăra. adjectiv împovărat
| împovărată | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | împovărată | împovărata |
| plural | împovărate | împovăratele | |
| genitiv-dativ | singular | împovărate | împovăratei |
| plural | împovărate | împovăratelor | |