ÎMPOVĂRÁT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu o povară; îngreunat. ♦ Fig. Copleșit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. – V. împovăra. adjectiv împovărat
împovărată | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | împovărată | împovărata |
plural | împovărate | împovăratele | |
genitiv-dativ | singular | împovărate | împovăratei |
plural | împovărate | împovăratelor |