reduceri si promotii 2018
Definitie împovărare - ce inseamna împovărare - Dex Online

împovărare definitie

împovăráre s. f., g.-d. art. împovărắrii substantiv feminin împovărare

ÎMPOVĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împovăra. – V. împovăra. substantiv feminin împovărare

împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză verb tranzitiv împovăra

împovărà v. a încărca cu poveri, a copleși. verb tranzitiv împovărà

ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. verb tranzitiv împovăra

împovăréz v. tr. (d. povară). Încarc mult, pun marĭ greutățĭ deasupra: a împovăra caru cu făĭnă. verb tranzitiv împovărez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împovărare

împovărare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împovărare împovărarea
plural împovărări împovărările
genitiv-dativ singular împovărări împovărării
plural împovărări împovărărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z