împovăra definitie

împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză verb tranzitivîmpovăra

împovărà v. a încărca cu poveri, a copleși. verb tranzitivîmpovărà

ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. verb tranzitivîmpovăra

împovăréz v. tr. (d. povară). Încarc mult, pun marĭ greutățĭ deasupra: a împovăra caru cu făĭnă. verb tranzitivîmpovărez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîmpovăra

împovăra   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)împovăra împovărare împovărat împovărând singular plural
împovărând împovărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împovărez (să)împovărez împovăram împovărai împovărasem
a II-a (tu) împovărezi (să)împovărezi împovărai împovărași împovăraseși
a III-a (el, ea) împovărea (să)împovărai împovăra împovără împovărase
plural I (noi) împovărăm (să)împovărăm împovăram împovărarăm împovăraserăm
a II-a (voi) împovărați (să)împovărați împovărați împovărarăți împovăraserăți
a III-a (ei, ele) împovărea (să)împovăreze împovărau împovăra împovăraseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z