împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre substantiv masculin și femininîmpotrivitor
ÎMPOTRIVITÓR, -OÁRE, împotrivitori, -oare, s. m. și f., adj. (Înv.) (Persoană) care se opune, care este împotrivă; p. ext. dușman. [Var.: împrotivitór, -oáre s. m. și f., adj.] – Împotrivi + suf. -tor. substantiv masculin și femininîmpotrivitor
împotrivitor | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | împotrivitor | împotrivitorul | împotrivitoare | împotrivitoarea |
plural | împotrivitori | împotrivitorii | împotrivitoare | împotrivitoarele | |
genitiv-dativ | singular | împotrivitor | împotrivitorului | împotrivitoare | împotrivitoarei |
plural | împotrivitori | împotrivitorilor | împotrivitoare | împotrivitoarelor |