împotriveálă (-po-tri-) s. f., g.-d. art. împotrivélii; pl. împotrivéli substantiv feminin împotriveală
ÎMPOTRIVEÁLĂ, împotriveli, s. f. (Rar) Faptul de a se împotrivi; împotrivire, opoziție, rezistență. – Împotrivi + suf. -eală. substantiv feminin împotriveală
| împotriveală | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | împotriveală | împotriveala |
| plural | împotriveli | împotrivelile | |
| genitiv-dativ | singular | împotriveli | împotrivelii |
| plural | împotriveli | împotrivelilor | |