împotríva (-po-tri-) prep. (~ lui) invariabilîmpotriva
ÎMPOTRÍVA prep. (Construit cu gen.) Contra, în contra, în ciuda. ♦ (Rar) Către, spre. ♦ (Înv.) În fața. – Din împotrivă. invariabilîmpotriva
împotrívă adv. Răŭ scris îld. în potrivă. invariabilîmpotrivă
împotrívă (-po-tri-) adv. invariabilîmpotrivă
*împotrívă- (-po-tri-) prep. (ĭ) invariabilîmpotrivă
împotrivă prep. contra. [V. potrivă]. invariabilîmpotrivă
ÎMPOTRÍVĂ adv. În contra, contrar. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se pune etc.) împotrivă = a se împotrivi, a rezista. A zice (sau a răspunde, a vorbi etc.) împotrivă = a contrazice. ♦ (Rar) în față. [Var.: (reg.) împrotívă adv.] – În + potrivă. invariabilîmpotrivă