pospăĭésc v. tr. (vsl. po-sypati, a stropi, supt infl. luĭ pospaĭ. V. nisip). Acoper cu un strat supțire [!] de praf. Fig. Spoĭesc, daŭ un lustru înșelător: o lume pospăită. – Și -poĭesc. În Munt. și -păĭez și împ-. În Ps. S. 147, 6, póspăĭ, spulber. temporarpospăĭesc