împoporáre (înv.) s. f., g.-d. art. împoporắrii substantiv femininîmpoporare
ÎMPOPORÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a împopora; populare. – V. împopora. substantiv femininîmpoporare
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză verb tranzitivîmpopora
ÎMPOPORÁ, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor. verb tranzitivîmpopora
împoporéz v. tr. Umplu de popor, populez. verb tranzitivîmpoporez
împoporare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | împoporare | împoporarea |
plural | împoporări | împoporările | |
genitiv-dativ | singular | împoporări | împoporării |
plural | împoporări | împoporărilor |