reduceri si promotii 2018
Definitie împopoțonare - ce inseamna împopoțonare - Dex Online

împopoțonare definitie

împopoțonáre (fam.) s. f., g.-d. art. împopoțonắrii substantiv feminin împopoțonare

ÎMPOPOȚONÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) împopoțona și rezultatul ei; înzorzonare. – V. împopoțona. substantiv feminin împopoțonare

împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză verb tranzitiv împopoțona

împopoț(on)à v. Mold. a (se) găti cu afectațiune: gătite, împopoțonate, îmbrăcate tot după modă AL. fata babei era împopoțată CR. [Origină necunoscută]. verb tranzitiv împopoțonà

ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec. verb tranzitiv împopoțona

împopoțonéz și împopoțéz (Mold. Munt.), împupuțéz (Trans.), înțoponéz (Munt.), înțoțonéz și înțorțonéz (Mold. Munt.) și țorțonéz (Trans.) v. tr. (cp. cu împupesc, țurțurĭ, zorzoane și țop 1). Înzorzonez, încarc cu prea multe haĭne și podoabe („ca mitocancele”). – La Ĭașĭ și împoschesc. verb tranzitiv împopoțonez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împopoțonare

împopoțonare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împopoțonare împopoțonarea
plural împopoțonări împopoțonările
genitiv-dativ singular împopoțonări împopoțonării
plural împopoțonări împopoțonărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z