împopoțat definitie

împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză verb tranzitivîmpopoța

ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. verb tranzitivîmpopoța

împopoț(on)à v. Mold. a (se) găti cu afectațiune: gătite, împopoțonate, îmbrăcate tot după modă AL. fata babei era împopoțată CR. [Origină necunoscută]. verb tranzitivîmpopoțonà

împopoțonéz și împopoțéz (Mold. Munt.), împupuțéz (Trans.), înțoponéz (Munt.), înțoțonéz și înțorțonéz (Mold. Munt.) și țorțonéz (Trans.) v. tr. (cp. cu împupesc, țurțurĭ, zorzoane și țop 1). Înzorzonez, încarc cu prea multe haĭne și podoabe („ca mitocancele”). – La Ĭașĭ și împoschesc. verb tranzitivîmpopoțonez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmpopoțat

împopoțat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împopoțat împopoțatul împopoța împopoțata
plural împopoțați împopoțații împopoțate împopoțatele
genitiv-dativ singular împopoțat împopoțatului împopoțate împopoțatei
plural împopoțați împopoțaților împopoțate împopoțatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z