reduceri si promotii 2018
Definitie împopoțare - ce inseamna împopoțare - Dex Online

împopoțare definitie

împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză verb tranzitiv împopoța

ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec. verb tranzitiv împopoța

împopoț(on)à v. Mold. a (se) găti cu afectațiune: gătite, împopoțonate, îmbrăcate tot după modă AL. fata babei era împopoțată CR. [Origină necunoscută]. verb tranzitiv împopoțonà

împopoțonéz și împopoțéz (Mold. Munt.), împupuțéz (Trans.), înțoponéz (Munt.), înțoțonéz și înțorțonéz (Mold. Munt.) și țorțonéz (Trans.) v. tr. (cp. cu împupesc, țurțurĭ, zorzoane și țop 1). Înzorzonez, încarc cu prea multe haĭne și podoabe („ca mitocancele”). – La Ĭașĭ și împoschesc. verb tranzitiv împopoțonez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împopoțare

împopoțare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împopoțare împopoțarea
plural împopoțări împopoțările
genitiv-dativ singular împopoțări împopoțării
plural împopoțări împopoțărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z