| împoplici | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) împoplici | împoplicire | împoplicit | împoplicind | singular | plural | ||
| împoplicind | împopliciți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | împoplicesc | (să) împoplicesc | împopliceam | împoplicii | împoplicisem | |
| a II-a (tu) | împoplicești | (să) împoplicești | împopliceai | împopliciși | împopliciseși | ||
| a III-a (el, ea) | împoplicește | (să) împopliceai | împoplicea | împoplici | împoplicise | ||
| plural | I (noi) | împoplicim | (să) împoplicim | împopliceam | împoplicirăm | împopliciserăm | |
| a II-a (voi) | împopliciți | (să) împopliciți | împopliceați | împoplicirăți | împopliciserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | împoplicesc | (să) împoplicească | împopliceau | împopliciră | împopliciseră | ||