reduceri si promotii 2018
Definitie împoncișare - ce inseamna împoncișare - Dex Online

împoncișare definitie

împoncișáre f. Încrucișare, opozițiune: împoncișare de ideĭ. substantiv feminin împoncișare

împoncișáre (înv.) s. f., g.-d. art. împoncișắrii; pl. împoncișắri substantiv feminin împoncișare

împoncișare f. împotrivire, opozițiune: împoncișare de idei CR. [V. ponciș]. substantiv feminin împoncișare

ÎMPONCIȘÁRE, împoncișări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) împoncișa și rezultatul ei; conflict; împotrivire. [Var.: împuncișáre s. f.] – V. împoncișa. substantiv feminin împoncișare

împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 împoncișéze; ger. împoncișấnd verb tranzitiv împoncișa

împoncișà v. a întoarce (în direcțiunea opusă): un turc împoncișă sulița asupra lui BĂLC. verb tranzitiv împoncișà

ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. verb tranzitiv împoncișa

împoncișéz v. tr. (d. ponciș). Întorc contra: a împoncișa ochiĭ, sulița asupra cuĭva. V. refl. Mă opun (Vechĭ). Mă uĭt ponciș: a te împoncișa la cineva. – Vechĭ și ponc-. verb tranzitiv împoncișez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împoncișare

împoncișare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împoncișare împoncișarea
plural împoncișări împoncișările
genitiv-dativ singular împoncișări împoncișării
plural împoncișări împoncișărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z