împodobi, împodobesc v. t. (intl.) a condamna la închisoare. verb tranzitivîmpodobi
împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă verb tranzitivîmpodobi
împodobì v. a înfrumuseța cu podoabe: a găti frumos. verb tranzitivîmpodobì
ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă. verb tranzitivîmpodobi
împodobésc v. tr. (d. podobesc). Ornez, pun podoabe. – Vechĭ și po-. verb tranzitivîmpodobesc
împodobi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)împodobi | împodobire | împodobit | împodobind | singular | plural | ||
împodobind | împodobiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | împodobesc | (să)împodobesc | împodobeam | împodobii | împodobisem | |
a II-a (tu) | împodobești | (să)împodobești | împodobeai | împodobiși | împodobiseși | ||
a III-a (el, ea) | împodobește | (să)împodobeai | împodobea | împodobi | împodobise | ||
plural | I (noi) | împodobim | (să)împodobim | împodobeam | împodobirăm | împodobiserăm | |
a II-a (voi) | împodobiți | (să)împodobiți | împodobeați | împodobirăți | împodobiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | împodobesc | (să)împodobească | împodobeau | împodobiră | împodobiseră |