úmplu și (nord) î́mplu, -út, a -eá v. tr. (lat. im-plére, pg. encher; it. [d. *implire] empire, pv. cat. umplir, fr. emplir, sp. enchir. – El umple; să umple [îld. să *umplă]; umple ! nu umplea !]. V. cumplit). Fac plin: a umplea un sac cu făină, un butoĭ cu vin, un vagon cu soldațĭ, o pagină cu cuvinte, am umplut patru paginĭ scriind. Mînjesc, murdăresc: m´am umplut de făină ridicînd sacu. adjectivumplu
umplút, -ă adj. Plin (pin ăuntru [!]): umplut cu lînă. Mînjit, murdar: umplut de sînge. S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a umplea: umplutu butoaĭelor. – În nord împl-. adjectivumplut
î́mplu, V. umplu. verb tranzitivîmplu
úmplu și (nord) î́mplu, -út, a -eá v. tr. (lat. im-plére, pg. encher; it. [d. *implire] empire, pv. cat. umplir, fr. emplir, sp. enchir. – El umple; să umple [îld. să *umplă]; umple ! nu umplea !]. V. cumplit). Fac plin: a umplea un sac cu făină, un butoĭ cu vin, un vagon cu soldațĭ, o pagină cu cuvinte, am umplut patru paginĭ scriind. Mînjesc, murdăresc: m´am umplut de făină ridicînd sacu. verb tranzitivumplu
Î́MPLE vb. III v. umple. verb tranzitivîmple
| împlut | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | împlut | împlutul | împlută | împluta |
| plural | împluți | împluții | împlute | împlutele | |
| genitiv-dativ | singular | împlut | împlutului | împlute | împlutei |
| plural | împluți | împluților | împlute | împlutelor | |