reduceri si promotii 2018
Definitie împlinit - ce inseamna împlinit - Dex Online

împlinit definitie

ÎMPLINÍT, -Ă, împliniți, -te, adj. 1. (Despre noțiuni de timp) Întreg, complet. 2. (Despre oameni) Bine făcut, proporționat. ♦ Durduliu, grăsuț. – V. împlini. adjectiv împlinit

împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 împlineáscă verb tranzitiv împlini

împliní v. 1. a face, a ținea pe deplin: a împlini o promisiune, o condițiune; 2. a avea pe deplin: copilul împlinia 15 ani; 3. a executa: a împlini o poruncă; 4. a completa: a împlini banii ce lipsiau; 5. a se realiza: toate li sáu împlinit; 6. a lua sfârșit: acuși o împlinești cu mine AL. [Vechiu-rom. plinì = lat. PLENESCERE]. verb tranzitiv împlini

ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda.Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin). verb tranzitiv împlini

împlinésc v. tr. (d. plin. V. plinesc). Umplu, întregesc, completez: a´mplini baniĭ care maĭ lipseaŭ. Ajung la un termin, am deplin, realizez, îndeplinesc (aniĭ de etate orĭ de serviciŭ, rolu pe care-l aveam ș. a.). A o împlini cu cineva, cu ceva, a o sfîrși răŭ, a o păți: bețivu a´mplinit-o cu chefurile. Fac întocmaĭ, îndeplinesc, satisfac, execut: a´mplini o promisiune, o condițiune, un ordin. Execut, percep biru (îl încasez) orĭ pun sechestru: perceptoru l-a´mplinit. V. refl. Devin deplin: s´a´mplinit timpu de serviciu. Ți s´a´mplinit, hoțule, ți s´a´nfundat, aĭ pățit-o! verb tranzitiv împlinesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împlinit

împlinit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împlinit împlinitul împlini împlinita
plural împliniți împliniții împlinite împlinitele
genitiv-dativ singular împlinit împlinitului împlinite împlinitei
plural împliniți împliniților împlinite împlinitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z