împletitură definitie

împletitúră f., pl. ĭ. Lucru împletit, ca cĭorapiĭ și alte articule de îmbrăcăminte, coșurile, pălăriile de paĭe ș. a. – Vechĭ pletitură. – Barbarizmu fr. tricoŭ orĭ tricotaj e inutil odată ce avem acest cuv. substantiv femininîmpletitură

împletitúră s. f., g.-d. art. împletitúrii; pl. împletitúri substantiv femininîmpletitură

împletitură f. rezultatul împletirii: 1. păr împletit; 2. înfășurare de fire: împletituri de bumbac, de mătase, de lemn. substantiv femininîmpletitură

ÎMPLETITÚRĂ, împletituri, s. f. Fel de a împleti. ♦ (Concr.) Produs obținut prin împletire. – Împleti + suf. -tură. substantiv femininîmpletitură