împletitór s. m., pl. împletitóri substantiv masculin și femininîmpletitor
ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. – Împleti + suf. -tor. substantiv masculin și femininîmpletitor
împletitoáre s. f., g.-d. art. împletitoárei; pl. împletitoáre substantiv masculin și femininîmpletitoare
împletitor | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | împletitor | împletitorul | împletitoare | împletitoarea |
plural | împletitori | împletitorii | împletitoare | împletitoarele | |
genitiv-dativ | singular | împletitor | împletitorului | împletitoare | împletitoarei |
plural | împletitori | împletitorilor | împletitoare | împletitoarelor |