împletitor m. cel ce împletește. substantiv masculin și femininîmpletitor
ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. – Împleti + suf. -tor. substantiv masculin și femininîmpletitor
împletitoáre s. f., g.-d. art. împletitoárei; pl. împletitoáre substantiv masculin și femininîmpletitoare
împletitoare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | împletitoare | împletitoarea |
plural | împletitori | împletitorile | |
genitiv-dativ | singular | împletitori | împletitorii |
plural | împletitori | împletitorilor |