reduceri si promotii 2018
Definitie împletire - ce inseamna împletire - Dex Online

împletire definitie

împletíre s. f., g.-d. art. împletírii; pl. împletíri substantiv feminin împletire

ÎMPLETÍRE, împletiri, s. f. Acțiunea de a (se) împleti și rezultatul ei; împletit1. ♦ Fig. Amestec, încurcătură, încâlceală. – V. împleti. substantiv feminin împletire

împletí (împletésc, împletít), vb.1. A strînge părul în cozi. – 2. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite. – 3. A face împletituri. – 4. A tricota. – 5. A urzi, a plănui, a unelti. – Mr. mplătescu, mplătire, megl. amplités, ampletiri. Sl. plesti, pletǫ (Cihac, II, 263; DAR), cf. bg. pletá, sb. plesti, ceh. pletati, pol. pletać. Cf. și pleată.Der. împletitor, s. m. (care împletește; coșar, care împletește coșuri); împletitoare, s. f. (stativ pentru împletit rogojini); împletitură, s. f. (șnur, șiret împletit; grilaj; obiect tricotat); despleti, vb. (a desface părul, a desface o coadă sau o împletitură); împletici, vb. (a încolăci, a răsuci; a îmbina, a amesteca; refl., a se încurca, a se încîlci; refl., a bîigui, a mormăi; a se clătina), cu suf. -ci ca îngăimăci față de îngăima, sau prin încrucișare cu încolăci, cf. încolătăci, care, după Tiktin, indică dimpotrivă o încrucișare a lui încolăci, cu împletici (după Pușcariu, Dacor., III, 677 și DAR, de la un lat. *implectĭcāre, în loc de implectĕre, a cărui der. pare puțin probabilă); împleticeală, s. f. (acțiunea de a se împletici); împletecitură, s. f. (înv., încurcătură). verb tranzitiv împleti

împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 împleteáscă verb tranzitiv împleti

împletì v. 1. a dispune în formă de plete: a împleti o cosiță albă, a împleti o cunună; 2. a înfășură fire de păr sau de cânepă și a forma un tot: a împleti o funie; 3. a face ochiuri cu iglița sau undreaua: a împleti la ciorapi; 4. fig. a se întrețese: mânia se împletia cu râsul. verb tranzitiv împletì

ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz; Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete). verb tranzitiv împleti

împletésc v. tr. (vsl. plesti-pleton, pletati, sîrb. plesti, a împleti. V. pleată). Fac (cu ață, cu sfoară orĭ cu alt-ceva) ochĭurĭ care formează un fel de țesătură compus din fire întortocheate [!] și servindu-mă la această lucrare de igliță, acușor saŭ andrele saŭ și de mîna liberă cînd întrebuințez ramurĭ în loc de fire: a împleti păru din cap, cĭorapĭ, dantelă, o plasă de prins pește, un coș, o pălărie de paĭe ș. a. – Și pletesc (P. P.) – În ultimu timp s´a introdus barbarizmu [!] croșetez și tricotez (d. fr. crochet, acușor, și tricoter, a împleti). verb tranzitiv împletesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împletire

împletire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împletire împletirea
plural împletiri împletirile
genitiv-dativ singular împletiri împletirii
plural împletiri împletirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z