reduceri si promotii 2018
Definitie împleticire - ce inseamna împleticire - Dex Online

împleticire definitie

*împleticíre s. f., g.-d. art. împleticírii substantiv feminin împleticire

ÎMPLETICÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împletici și rezultatul ei. – V. împletici. substantiv feminin împleticire

împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 împleticeáscă verb tranzitiv împletici

ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. verb tranzitiv împletici

împleticésc (est), -ecésc (vest) și -ucésc (Bucov.) v. tr. (d. împletesc cu term. din încolăcesc). Rar. Împreun (de ex., mînile [!]). Încurc, încîlcesc (de ex., vorbele). Ob. V. refl. Mă´ncurc, mă´mpedic: m´am împleticit în mărăcinĭ și am căzut. Fig. S´a împleticit în vorbă, i s´aŭ împleticit picĭoarele și vorbele de beție. verb tranzitiv împleticesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împleticire

împleticire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împleticire împleticirea
plural împleticiri împleticirile
genitiv-dativ singular împleticiri împleticirii
plural împleticiri împleticirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z