împletici definitie

împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 să împleticeáscă verb tranzitivîmpletici

ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. verb tranzitivîmpletici

împleticésc (est), -ecésc (vest) și -ucésc (Bucov.) v. tr. (d. împletesc cu term. din încolăcesc). Rar. Împreun (de ex., mînile [!]). Încurc, încîlcesc (de ex., vorbele). Ob. V. refl. Mă´ncurc, mă´mpedic: m´am împleticit în mărăcinĭ și am căzut. Fig. S´a împleticit în vorbă, i s´aŭ împleticit picĭoarele și vorbele de beție. verb tranzitivîmpleticesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîmpletici

împletici		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)împletici	împleticire	împleticit	împleticind	singular	plural
		(a)împletici	împleticire	împleticit	împleticind	împleticind	împleticiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împleticesc	(să)împleticesc	împleticeam	împleticii	împleticisem
	a II-a (tu)	împleticești	(să)împleticești	împleticeai	împleticiși	împleticiseși
	a III-a (el, ea)	împleticește	(să)împleticeai	împleticea	împletici	împleticise
plural	I (noi)	împleticim	(să)împleticim	împleticeam	împleticirăm	împleticiserăm
	a II-a (voi)	împleticiți	(să)împleticiți	împleticeați	împleticirăți	împleticiserăți
	a III-a (ei, ele)	împleticesc	(să)împleticească	împleticeau	împleticiră	împleticiseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z