împletici definitie

credit rapid online ifn

împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 împleticeáscă verb tranzitivîmpletici

ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec. verb tranzitivîmpletici

credit rapid online ifn

împleticésc (est), -ecésc (vest) și -ucésc (Bucov.) v. tr. (d. împletesc cu term. din încolăcesc). Rar. Împreun (de ex., mînile [!]). Încurc, încîlcesc (de ex., vorbele). Ob. V. refl. Mă´ncurc, mă´mpedic: m´am împleticit în mărăcinĭ și am căzut. Fig. S´a împleticit în vorbă, i s´aŭ împleticit picĭoarele și vorbele de beție. verb tranzitivîmpleticesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîmpletici

împletici   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)împletici împleticire împleticit împleticind singular plural
împleticind împleticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împleticesc (să)împleticesc împleticeam împleticii împleticisem
a II-a (tu) împleticești (să)împleticești împleticeai împleticiși împleticiseși
a III-a (el, ea) împleticește (să)împleticeai împleticea împletici împleticise
plural I (noi) împleticim (să)împleticim împleticeam împleticirăm împleticiserăm
a II-a (voi) împleticiți (să)împleticiți împleticeați împleticirăți împleticiserăți
a III-a (ei, ele) împleticesc (să)împleticească împleticeau împletici împleticiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z