reduceri si promotii 2018
Definitie împletecire - ce inseamna împletecire - Dex Online

împletecire definitie

împletecì v. 1. a încurca rău; 2. a se împiedeca de ceva, a șovăi. [Frecventativ din împletì]. verb tranzitiv împletecì

ÎMPLETECÍ vb. IV. v. împletici. verb tranzitiv împleteci

împleticésc (est), -ecésc (vest) și -ucésc (Bucov.) v. tr. (d. împletesc cu term. din încolăcesc). Rar. Împreun (de ex., mînile [!]). Încurc, încîlcesc (de ex., vorbele). Ob. V. refl. Mă´ncurc, mă´mpedic: m´am împleticit în mărăcinĭ și am căzut. Fig. S´a împleticit în vorbă, i s´aŭ împleticit picĭoarele și vorbele de beție. verb tranzitiv împleticesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împletecire

împletecire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împletecire împletecirea
plural împleteciri împletecirile
genitiv-dativ singular împleteciri împletecirii
plural împleteciri împletecirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z