împlătoșat a. 1. acoperit cu o platoșă; 2. acoperit în genere: un copilaș ce se născu implătoșat cu un piept de aur ISP. adjectivîmplătoșat
ÎMPLĂTOȘÁT, -Ă, împlătoșați, -te, adj. (Rar) Îmbrăcat, înarmat cu o platoșă. – V. împlătoșa. adjectivîmplătoșat
împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd verbîmplătoșa
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. verbîmplătoșa
împlătoșéz v. tr. Îmbrac cu platoșă. V. refl. Îmĭ pun platoșă. V. chĭurasez. verbîmplătoșez
împlătoșat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | împlătoșat | împlătoșatul | împlătoșată | împlătoșata |
plural | împlătoșați | împlătoșații | împlătoșate | împlătoșatele | |
genitiv-dativ | singular | împlătoșat | împlătoșatului | împlătoșate | împlătoșatei |
plural | împlătoșați | împlătoșaților | împlătoșate | împlătoșatelor |