împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd verb împlătoșa
ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă. verb împlătoșa
împlătoșéz v. tr. Îmbrac cu platoșă. V. refl. Îmĭ pun platoșă. V. chĭurasez. verb împlătoșez
| împlătoșare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | împlătoșare | împlătoșarea |
| plural | împlătoșări | împlătoșările | |
| genitiv-dativ | singular | împlătoșări | împlătoșării |
| plural | împlătoșări | împlătoșărilor | |