reduceri si promotii 2018
Definitie împlântare - ce inseamna împlântare - Dex Online

împlântare definitie

împlântáre s. f., g.-d. art. împlântắrii; pl. împlântắri substantiv feminin împlântare

ÎMPLÂNTÁRE, împlântări, s. f. Acțiunea de a (se) împlânta și rezultatul ei; înfigere; p. ext. fixare, înțepenire. – V. împlânta. substantiv feminin împlântare

implantáre s. f., g.-d. art. implantắrii, pl. implantắri substantiv feminin implantare

IMPLANTÁRE s.f. Acțiunea de a implanta și rezultatul ei; implantație. ♦ Introducere sub piele a unui medicament sau a unui țesut, care se resoarbe treptat. [< implanta]. substantiv feminin implantare

IMPLANTÁRE, implantări, s. f. Acțiunea de a implanta și rezultatul ei. – V. implanta. substantiv feminin implantare

împlî́nt, -á v. tr. (lat. plantare, a planta. V. implantez). Plantez, răsădesc (Ps. S. Cor.). Înfig (de ex. sabia, cuțitu): unde voĭniciĭ securea nu´mplîntă (Doĭna, 2-3, 42). V. desplînt. verb tranzitiv împlînt

împlîntá (împlântát, împlântát), vb.1. A planta, a pune în pămînt o plantă. – 2. A așeza, a fixa. – 3. A înfige, a vîrî. – Mr. (m)plîntu, megl. plăntu, plăntari. Lat. plantāre (Pușcariu 790; Candrea-Dens., 1411; DAR), cf. it. piantare, fr. planter, sp. plantar, port. prantar. Cf. plîntă. verb tranzitiv împlînta

împlânta, împlântă (pers. a III-a sg.) v. r. (glum.) a se întâmpla. verb tranzitiv împlânta

împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă verb tranzitiv împlânta

IMPLANTÁ vb. I. tr. A insera, a fixa în; a introduce; a împlânta. [< fr. implanter]. verb tranzitiv implanta

implantá (a ~) vb., ind. prez. 3 implanteáză verb tranzitiv implanta

împlântà v. 1. a înfige în pământ: a împlânta un steag, un cort; 2. fig. a introduce: a împlânta o datină; 3. a se așeza undeva, a se fixa. [Lat. PLANTARE]. verb tranzitiv împlântà

ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare. verb tranzitiv împlânta

IMPLANTÁ, implantez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale chirurgicală și în scop terapeutic, în țesutul subcutanat sau în mușchi, un medicament sau un țesut străin care se resoarbe treptat. ♦ A stabili, a fixa, a așeza. – Din fr. implanter. verb tranzitiv implanta

*implantéz v. tr. (lat. implantare, d. in, în, și planta, plantă. V. împlînt). Plantez, înfing un lucru într´altu: a implanta un cuțit într´un pepene. Fig. Stabilesc, introduc; a implanta obiceĭurĭ noŭă. verb tranzitiv implantez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împlântare

împlântare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împlântare împlântarea
plural împlântări împlântările
genitiv-dativ singular împlântări împlântării
plural împlântări împlântărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z