împistritúră f., pl. ĭ. Lucru împistrit (ornamente) pe haĭne, pe edificiĭ ș. a. substantiv feminin împistritură
împistritură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | împistritură | împistritura |
plural | împistrituri | împistriturile | |
genitiv-dativ | singular | împistrituri | împistriturii |
plural | împistrituri | împistriturilor |