împistritúră f., pl. ĭ. Lucru împistrit (ornamente) pe haĭne, pe edificiĭ ș. a. substantiv feminin împistritură
| împistritură | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | împistritură | împistritura |
| plural | împistrituri | împistriturile | |
| genitiv-dativ | singular | împistrituri | împistriturii |
| plural | împistrituri | împistriturilor | |