împistrire definitie

împistrí, împistresc, vb. tranz. – A decora, a broda, a încondeia: „Împtístrește, / Popistrește / Gulerași frățâne-so, / Cameșă tatâne-so” (Calendar 1980: 4). – Cf. sl. pǐstriti. verb tranzitivîmpistri

împistrí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împistrésc, imperf. 3 sg. împistreá; conj. prez. 3 să împistreáscă verb tranzitivîmpistri

împistrì v. a împodobi cu colori variate: în coliba ’mpistrită EM. [V. pistră]. verb tranzitivîmpistrì

ÎMPISTRÍ, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; spec. a încondeia ouă de Paști. – Cf. sl. pĩstriti. verb tranzitivîmpistri

împistrésc, -truĭésc și împistrițéz, V. împestrițez. verb tranzitivîmpistresc

încrestésc v. tr. (rut. krestiti, hrestiti, a însemna cu o cruce. V. crestez). Nord. Încondeĭez oŭăle. – Și închistrésc (care e o formă pop. din împistresc). verb tranzitivîncrestesc

împestrițéz și pestrițéz v. tr. Fac pestriț. – În nord și împistrițez, împistresc, -truĭesc (vsl. pĭstriti); în sud împopistrez și împup- (bg. popistrĕam) verb tranzitivîmpestrițez