împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză verb tranzitivîmpintena
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. verb tranzitivîmpintena
împintenare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | împintenare | împintenarea |
plural | împintenări | împintenările | |
genitiv-dativ | singular | împintenări | împintenării |
plural | împintenări | împintenărilor |