împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză verb tranzitiv împintena
ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten. verb tranzitiv împintena
| împintenare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | împintenare | împintenarea |
| plural | împintenări | împintenările | |
| genitiv-dativ | singular | împintenări | împintenării |
| plural | împintenări | împintenărilor | |