împilare definitie

credit rapid online ifn

împiláre s. f., g.-d. art. împilắrii; pl. împilắri substantiv femininîmpilare

împilare f. apăsare silnică: împilarea gloatei NEGR. substantiv femininîmpilare

credit rapid online ifn

ÎMPILÁRE, împilări, s. f. Acțiunea de a împila; asuprire, oprimare. – V. împila. substantiv femininîmpilare

împilá (împiléz, împilát), vb.1. A comprima, a presa, a zdrobi. – 2. A oprima, a asupri. – Var. împili, încila, închila. Probabil din lat. *impillārepilāre, cf. pil, piuă (Cihac, I, 119; Tiktin; Pușcariu, RF, II, 66-71). După o părere mai puțin convingătoare, a lui Drăganu, Dacor., VI, 286-91, de la chilăînchila, cu modificare datorată hiperurbanismului. Pentru semantism, cf. fr. fouler, ngr. πιλέω. – Der. împilător, adj. (care oprimă). verb tranzitivîmpila

împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză verb tranzitivîmpila

împilá v. a împovăra prea mult, a apăsa cu violență. [Lit. a bate sau călca în piuă: termen tehnic generalizat]. verb tranzitivîmpila

ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. verb tranzitivîmpila

împiléz v. tr. (d. pilă, forma pmt. a luĭ piŭă, adică „a pisa, a pisăgi”, ca lat. dare in pistrinum, a pisăgi. V. piŭă). Asupresc, oprim: a împila poporu. Vest. A împila un cal, a-l lega cu un picĭor de căpăstru, așa în cît [!] să nu poată fugi cînd e lăsatpască. verb tranzitivîmpilez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmpilare

împilare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împilare împilarea
plural împilări împilările
genitiv-dativ singular împilări împilării
plural împilări împilărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z