www.ReduPedia.ro
Definitie împilare - ce inseamna împilare - Dex Online

împilare definitie

împiláre s. f., g.-d. art. împilắrii; pl. împilắri substantiv feminin împilare

împilare f. apăsare silnică: împilarea gloatei NEGR. substantiv feminin împilare

ÎMPILÁRE, împilări, s. f. Acțiunea de a împila; asuprire, oprimare. – V. împila. substantiv feminin împilare

împilá (împiléz, împilát), vb.1. A comprima, a presa, a zdrobi. – 2. A oprima, a asupri. – Var. împili, încila, închila. Probabil din lat. *impillārepilāre, cf. pil, piuă (Cihac, I, 119; Tiktin; Pușcariu, RF, II, 66-71). După o părere mai puțin convingătoare, a lui Drăganu, Dacor., VI, 286-91, de la chilăînchila, cu modificare datorată hiperurbanismului. Pentru semantism, cf. fr. fouler, ngr. πιλέω. – Der. împilător, adj. (care oprimă). verb tranzitiv împila

împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză verb tranzitiv împila

împilá v. a împovăra prea mult, a apăsa cu violență. [Lit. a bate sau călca în piuă: termen tehnic generalizat]. verb tranzitiv împila

ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. verb tranzitiv împila

împiléz v. tr. (d. pilă, forma pmt. a luĭ piŭă, adică „a pisa, a pisăgi”, ca lat. dare in pistrinum, a pisăgi. V. piŭă). Asupresc, oprim: a împila poporu. Vest. A împila un cal, a-l lega cu un picĭor de căpăstru, așa în cît [!] să nu poată fugi cînd e lăsatpască. verb tranzitiv împilez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împilare

împilare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împilare împilarea
plural împilări împilările
genitiv-dativ singular împilări împilării
plural împilări împilărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z