împietrit definitie

împe- (est) și împĭetresc (vest) v. tr. Petrific, fac de peatră [!] orĭ ca de peatră [!]: teroarea îĭ împetrise. Petruĭesc (vest). V. intr. Devin ca de peatră [!], înlemnesc, înmărmuresc: împetrise de spaĭmă. V. refl. Mă fac ca peatra [!]: pămîntu se împetrise de uscăcĭune, inima i se împetrise de suferințe. – Vechĭ și -éz. verb tranzitivîmpe

împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă verb tranzitivîmpietri

împietrì v. 1. a (se) schimba în piatră; 2. fig. a. se face tare ca piatra: după suferiri multe inima se ’mpietrește GR. AL. verb tranzitivîmpietrì

ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră. verb tranzitivîmpietri

împĭetrésc, V. împetresc. verb tranzitivîmpĭetresc