ÎMPIELIȚÁ, împielițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se incarna. [Var.: (rar) împelițá vb. I] – În + peliță (=pieliță). substantiv feminin împielița
| împielițare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | împielițare | împielițarea |
| plural | împielițări | împielițările | |
| genitiv-dativ | singular | împielițări | împielițării |
| plural | împielițări | împielițărilor | |