ÎMPIEDECĂTÓR, -OÁRE adj. v. împiedicător. adjectivîmpiedecător
împiedecător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | împiedecător | împiedecătorul | împiedecătoare | împiedecătoarea |
plural | împiedecători | împiedecătorii | împiedecătoare | împiedecătoarele | |
genitiv-dativ | singular | împiedecător | împiedecătorului | împiedecătoare | împiedecătoarei |
plural | împiedecători | împiedecătorilor | împiedecătoare | împiedecătoarelor |