împeticát (rar) adj. m., pl. împeticáți; f. împeticátă, pl. împeticáte adjectivîmpeticat
ÎMPETICÁT, -Ă, împeticați, -te, adj. (Rar) Cu petice; peticit2. – În + petic + suf. -at. adjectivîmpeticat
| împeticat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | împeticat | împeticatul | împeticată | împeticata |
| plural | împeticați | împeticații | împeticate | împeticatele | |
| genitiv-dativ | singular | împeticat | împeticatului | împeticate | împeticatei |
| plural | împeticați | împeticaților | împeticate | împeticatelor | |