împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză verb tranzitivîmpestrița
împestrițà v. a (se) face pestriț. verb tranzitivîmpestrițà
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. verb tranzitivîmpestrița
împestrițéz și pestrițéz v. tr. Fac pestriț. – În nord și împistrițez, împistresc, -truĭesc (vsl. pĭstriti); în sud împopistrez și împup- (bg. popistrĕam) verb tranzitivîmpestrițez
împestrița | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)împestrița | împestrițare | împestrițat | împestrițând | singular | plural | ||
împestrițând | împestrițați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | împestrițez | (să)împestrițez | împestrițam | împestrițai | împestrițasem | |
a II-a (tu) | împestrițezi | (să)împestrițezi | împestrițai | împestrițași | împestrițaseși | ||
a III-a (el, ea) | împestrițează | (să)împestrițai | împestrița | împestriță | împestrițase | ||
plural | I (noi) | împestrițăm | (să)împestrițăm | împestrițam | împestrițarăm | împestrițaserăm | |
a II-a (voi) | împestrițați | (să)împestrițați | împestrițați | împestrițarăți | împestrițaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | împestrițează | (să)împestrițeze | împestrițau | împestrițară | împestrițaseră |