împerechere definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeîmperechere
- Vezi aici mai multe rimeîmperechere
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîmp
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuere
împărechére f. Acțiunea de a se împărechea. Fig. Vechĭ. Dezbinare, rivalitate. substantiv femininîmpărechere
împerechére s. f., g.-d. art. împerechérii; pl. împerechéri substantiv femininîmperechere
ÎMPERECHÉRE, împerecheri, s. f. Acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei. [Var.: (reg.) împărechére s. f.] – V. împerechea. substantiv femininîmperechere
împerechiere f. 1. acțiunea de a (se) împerechia; 2. fig. neînțelegere. substantiv femininîmperechiere
împărechéz, a -cheá (est) și împe-, a -chĭá (vest) v. tr. (d. păreche [!]). Fac păreche, unesc cîte doĭ. V. refl. Fig. Vechĭ. Fac partid, mă dezbin, mă învrăjbesc: boĭeriĭ se împărecheară. verb tranzitivîmpărechez
împerechéz, V. împărechez. verb tranzitivîmperechez
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd verb tranzitivîmperechea
împerecheà v. 1. a împreuna perechi, perechi; 2. fig. a învrăjbi. verb tranzitivîmperecheà
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. verb tranzitivîmperechea
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmperechere
| împerechere | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | împerechere | împerecherea |
| plural | împerecheri | împerecherile | |
| genitiv-dativ | singular | împerecheri | împerecherii |
| plural | împerecheri | împerecherilor | |