împerecheat a. fig. învrăjbit. adjectiv împerecheat
ÎMPERECHEÁT, -Ă, împerecheați, -te, adj. Împreunat, unit, asociat (în perechi). – V. împerechea. adjectiv împerecheat
împărechéz, a -cheá (est) și împe-, a -chĭá (vest) v. tr. (d. păreche [!]). Fac păreche, unesc cîte doĭ. V. refl. Fig. Vechĭ. Fac partid, mă dezbin, mă învrăjbesc: boĭeriĭ se împărecheară. verb tranzitiv împărechez
împerechéz, V. împărechez. verb tranzitiv împerechez
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd verb tranzitiv împerechea
împerecheà v. 1. a împreuna perechi, perechi; 2. fig. a învrăjbi. verb tranzitiv împerecheà
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. verb tranzitiv împerechea
| împerecheat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | împerecheat | împerecheatul | împerecheată | împerecheata |
| plural | împerecheați | împerecheații | împerecheate | împerecheatele | |
| genitiv-dativ | singular | împerecheat | împerecheatului | împerecheate | împerecheatei |
| plural | împerecheați | împerecheaților | împerecheate | împerecheatelor | |