împărechéz, a -cheá (est) și împe-, a -chĭá (vest) v. tr. (d. păreche [!]). Fac păreche, unesc cîte doĭ. V. refl. Fig. Vechĭ. Fac partid, mă dezbin, mă învrăjbesc: boĭeriĭ se împărecheară. verb tranzitiv împărechez
împerechéz, V. împărechez. verb tranzitiv împerechez
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd verb tranzitiv împerechea
împerecheà v. 1. a împreuna perechi, perechi; 2. fig. a învrăjbi. verb tranzitiv împerecheà
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. verb tranzitiv împerechea
| împerechea | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) împerechea | împerechere | împerecheat | împerechind | singular | plural | ||
| împerechind | împerecheați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | împerechez | (să) împerechez | împerecheam | împerecheai | împerecheasem | |
| a II-a (tu) | împerechezi | (să) împerechezi | împerecheai | împerecheași | împerecheaseși | ||
| a III-a (el, ea) | împerechează | (să) împerecheai | împerechea | împereche | împerechease | ||
| plural | I (noi) | împerechem | (să) împerechem | împerecheam | împerechearăm | împerecheaserăm | |
| a II-a (voi) | împerecheați | (să) împerecheați | împerecheați | împerechearăți | împerecheaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | împerechează | (să) împerecheze | împerecheau | împerecheară | împerecheaseră | ||