împéng, V. împing 2. temporarîmpeng
2) împíng, -píns, -pínge v. tr. (maĭ vechĭ împeng, d. lat. im-péndere, a cheltui, a sacrifica, a plăti, ca încing 2 d. incéndere. V. pre-ping). Vechĭ. Adeveresc, dovedesc: cele ce nu le putea împenge [!] (Cod. Vor. 66, 7). Azĭ (Dac. 3, 734). Plătesc o sumă. temporarîmping