împeliná, vb. refl. – A se amărî, a deveni amar ca pelinul: „Că de când te-am așteptat / Gura mi s-a-mpelinat, / Nu-i bună de sărutat” (Antologie 1980: 314). – Îm- + pelin (< sl. pelynǔ) + -a. verb împelina
| împelinare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | împelinare | împelinarea |
| plural | împelinări | împelinările | |
| genitiv-dativ | singular | împelinări | împelinării |
| plural | împelinări | împelinărilor | |