împelițát, -ă adj. (d. peliță, pele [!]). Încornat, el însușĭ: drac împelițat. S. m. Împelițatu, dracu. – Și ca v. refl.: să te împelițezĭ în chip de om muritor (Car. VR. 1909, 11, 209), să-țĭ ĭeĭ chip de om, vorbind de un drac. adjectiv împelițat
ÎMPELIȚÁT, -Ă adj. v. împielițat. adjectiv împelițat
!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză verb împelița
împelițà v. a se incarna: o să te impelițezi... în chip de om muritor CAR. [V. pielițà]. verb împelițà
ÎMPELIȚÁ vb. I. v. împielița. verb împelița
împelițát, -ă adj. (d. peliță, pele [!]). Încornat, el însușĭ: drac împelițat. S. m. Împelițatu, dracu. – Și ca v. refl.: să te împelițezĭ în chip de om muritor (Car. VR. 1909, 11, 209), să-țĭ ĭeĭ chip de om, vorbind de un drac. verb împelițat
| împelițat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | împelițat | împelițatul | împelițată | împelițata |
| plural | împelițați | împelițații | împelițate | împelițatele | |
| genitiv-dativ | singular | împelițat | împelițatului | împelițate | împelițatei |
| plural | împelițați | împelițaților | împelițate | împelițatelor | |