ÎMPAINJINÍT, -Ă adj. v. împăienjenit. adjectivîmpainjinit
împăinjinì v. a se întuneca, a se acoperi cu o ceață (vorbind de ochi și fig. de minte). [Lit. a se acoperi cu o pânză de păiajin]. verb tranzitivîmpăinjinì
ÎMPĂINJINÍ vb. IV. v. împăienjeni. verb tranzitivîmpăinjini
împainjinit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | împainjinit | împainjinitul | împainjinită | împainjinita |
plural | împainjiniți | împainjiniții | împainjinite | împainjinitele | |
genitiv-dativ | singular | împainjinit | împainjinitului | împainjinite | împainjinitei |
plural | împainjiniți | împainjiniților | împainjinite | împainjinitelor |