împacheta, împachetez v. t. a aresta. verb tranzitivîmpacheta
împachetà v. a pune într’un pachet. verb tranzitivîmpachetà
ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. verb tranzitivîmpacheta
*împachetéz v. tr. (d. pachet). Prefac în pachet, ambalez: îmĭ împachetez bagaju ca să plec. verb tranzitivîmpachetez
împacheta | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)împacheta | împachetare | împachetat | împachetând | singular | plural | ||
împachetând | împachetați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | împachetez | (să)împachetez | împachetam | împachetai | împachetasem | |
a II-a (tu) | împachetezi | (să)împachetezi | împachetai | împachetași | împachetaseși | ||
a III-a (el, ea) | împachetează | (să)împachetai | împacheta | împachetă | împachetase | ||
plural | I (noi) | împachetăm | (să)împachetăm | împachetam | împachetarăm | împachetaserăm | |
a II-a (voi) | împachetați | (să)împachetați | împachetați | împachetarăți | împachetaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | împachetează | (să)împacheteze | împachetau | împachetară | împachetaseră |