împăunare definitie

credit rapid online ifn

împăunáre (-pă-u-) s. f., g.-d. art. împăunắrii; pl. împăunắri substantiv femininîmpăunare

ÎMPĂUNÁRE, împăunări, s. f. Acțiunea de a se împăuna. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna. substantiv femininîmpăunare

credit rapid online ifn

împăuna, împăunez v. r. a se făli, a se mândri, a se fuduli verbîmpăuna

!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză verbîmpăuna

ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner). verbîmpăuna

împăunéz (mă) v. refl. (d. păun). Mă fudulesc cu, mă îngînf de: se împăunează cu numele de nobil. verbîmpăunez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmpăunare

împăunare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împăunare împăunarea
plural împăunări împăunările
genitiv-dativ singular împăunări împăunării
plural împăunări împăunărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z