*împătrít adj. m., pl. împătríți; f. împătrítă, pl. împătríte adjectivîmpătrit
ÎMPĂTRÍT, -Ă, împătriți, -te, adj. Care este de patru ori mai mare, cvadruplu. – V. împătri. adjectivîmpătrit
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă verb tranzitivîmpătri
împătrí v. a (se) face de patru ori mai mare. verb tranzitivîmpătri
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. verb tranzitivîmpătri
împătrésc v. tr. Fac de patru orĭ maĭ mare. verb tranzitivîmpătresc
împătrit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | împătrit | împătritul | împătrită | împătrita |
plural | împătriți | împătriții | împătrite | împătritele | |
genitiv-dativ | singular | împătrit | împătritului | împătrite | împătritei |
plural | împătriți | împătriților | împătrite | împătritelor |