împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă verb tranzitivîmpătri
împătrí v. a (se) face de patru ori mai mare. verb tranzitivîmpătri
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. verb tranzitivîmpătri
împătrésc v. tr. Fac de patru orĭ maĭ mare. verb tranzitivîmpătresc
împătrire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | împătrire | împătrirea |
plural | împătriri | împătririle | |
genitiv-dativ | singular | împătriri | împătririi |
plural | împătriri | împătririlor |