împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură. verb împătra
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă verb tranzitiv împătri
împătrí v. a (se) face de patru ori mai mare. verb tranzitiv împătri
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. verb tranzitiv împătri
împătrésc v. tr. Fac de patru orĭ maĭ mare. verb tranzitiv împătresc
| împătri | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) împătri | împătrire | împătrit | împătrind | singular | plural | ||
| împătrind | împătriți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | împătresc | (să) împătresc | împătream | împătrii | împătrisem | |
| a II-a (tu) | împătrești | (să) împătrești | împătreai | împătriși | împătriseși | ||
| a III-a (el, ea) | împătrește | (să) împătreai | împătrea | împătri | împătrise | ||
| plural | I (noi) | împătrim | (să) împătrim | împătream | împătrirăm | împătriserăm | |
| a II-a (voi) | împătriți | (să) împătriți | împătreați | împătrirăți | împătriserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | împătresc | (să) împătrească | împătreau | împătriră | împătriseră | ||