ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare). verb împătra
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură. verb împătra
împătréz v. tr. (lat. impeíro, -áre, a căpăta). Olt. Fam. Am împătrat-o, am sfeclit-o, mĭ-am căpătat-o, am pățit-o! verb împătrez
| împătra | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) împătra | împătrare | împătrat | împătrând | singular | plural | ||
| împătrând | împătrați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | împătrez | (să) împătrez | împătram | împătrai | împătrasem | |
| a II-a (tu) | împatri | (să) împatri | împătrai | împătrași | împătraseși | ||
| a III-a (el, ea) | împatră | (să) împătrai | împătra | împătră | împătrase | ||
| plural | I (noi) | împătrăm | (să) împătrăm | împătram | împătrarăm | împătraserăm | |
| a II-a (voi) | împătrați | (să) împătrați | împătrați | împătrarăți | împătraserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | împătrează | (să) împatre | împătrau | împătrară | împătraseră | ||