împătimire definitie

*împătimíre f. (cuv. fabricat). Lit. Patimă, pasiune. substantiv femininîmpătimire

împătimíre (rar) s. f., g.-d. art. împătimírii substantiv femininîmpătimire

împătimire f. patima, pasiune ardentă: sărut cu împătimire ăa tai albi și netezi umeri EM. substantiv femininîmpătimire

ÎMPĂTIMÍRE s. f. (Rar) Iubire, pasiune adâncă. – V. împătimi. substantiv femininîmpătimire

împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă verb tranzitivîmpătimi

ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă. verb tranzitivîmpătimi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmpătimire

împătimire		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	împătimire	împătimirea
nominativ-acuzativ	plural	împătimiri	împătimirile
genitiv-dativ	singular	împătimiri	împătimirii
genitiv-dativ	plural	împătimiri	împătimirilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z