*împătimát și -ít, -ă adj. Lit. Pătimaș, pasionat. adjectiv împătimat
ÎMPĂTIMÁ vb. I v. împătimi. verb tranzitiv împătima
| împătimat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | împătimat | împătimatul | împătimată | împătimata |
| plural | împătimați | împătimații | împătimate | împătimatele | |
| genitiv-dativ | singular | împătimat | împătimatului | împătimate | împătimatei |
| plural | împătimați | împătimaților | împătimate | împătimatelor | |